Deformarile de rationament

Intr-o “perioada normala, reflectiile noastre sunt “normale”, adica global reflecta destul de bine normalitatea. In schimb, cand suntem contrariati, unora dintre noi ni se intampla destul de frecvent sa pierdem putin pedala si sa ne torturam rumegand tot felul de idei foarte putin realiste sau rezonabile despre ceea ce ni se intampla. Exista tipuri foarte precise de deformare a reprezentarii mentale a realitatii, capcane in care cad persoanele care sufera de vulnerabilitate psihologica cronica sau temporara, care sunt de fapt deformari de rationament. Iata principalele manifestari:

1. Radicalizarea: a vedea totul fie in negru, fie in alb.
2. Suprageneralizarea: a dramatiza o dificultate obisnuita, generalizand-o in mod excesiv (folosind adverbe ca “totdeauna” si “niciodata“).
3. Deformarea selectiva: a nu retine decat partea negativa a lucrurilor (prin filtrare) sau a minimaliza ceea ce e pozitiv, amplificand ceea ce e negativ.
4. Autodeprecierea: a crede ca toate calitatile noastre, atuurile si succesele noastre n-au nici o valoare si nu servesc la nimic.
5. Inferenta: – a citi gandurile altora; – a ghici viitorul; – a face declaratii pripite.
6. Emotivitatea: a ne proiecta starile sufletesti asupra realitatii.
7. Prezenta lui “ar trebui”: a socoti ca viata si lumea “trebuie” sa raspunda totdeauna unor norme foarte precise.
8. Etichetarea: a identifica persoanele cu actiunile si comportamentul lor.
9. Personalizarea: a pune intreaga raspundere pentru o problema in carca uneia si aceleiasi persoane.

Aceste deformari ale rationamentului amplifica raul pe care-l provoaca o experienta dureroasa si pot sa ne antreneze in dezechilibre profunde si de durata.

Deformarea - Radicalizarea

E vorba despre un mod de a rationa extremist si fara nuante. Daca un rezultat nu este conform sperantelor dumneavoastra, il considerati un esec total. Este povestea unei tinere care tine regimsi care cedeaza impulsului de a manca o lingurita de inghetata. “Asta e! – isi spune ea – am dat peste cap tot regimul!” Aceasta idee devastatoare o infurie atat de rau, incat infuleca indata si restul de inghetata. Daca si-ar fi tinut un alt discurs dupa prima abatere, o reflectie mai rezonabila, de genul: “Ah, m-am cam abatut de la regimul meu. E pacat, dar o sa incerc sa nu repet greseala“, probabil ca frustrarea ei initiala ar fi fost mult mai mica si nu ar fi ajuns sa nu se mai sinchiseasca de rest.

Suprageneralizarea

Ea se manifesta in limbaj prin cuvinte-cheie cum sunt “totdeauna” si “niciodata“. Daca vi se intampla ceva neplacut, vedeti in aceasta lantul neintrerupt al esecului (ghinionul sau steaua dumneavoastra nenorocoasa).

Pierre era un vanzator marcat de mediocritatea rezultatelor sale. Intr-o zi, dupa o intalnire nereusita (inca una!) si-a vazut parbrizul masinii proaspat decorat cu murdarie de pasare. “Asta-i bafta mea!” – a explodat el – “numai pe masina mea isi gasesc pasarile sa faca murdarie!“. Ne imaginam usor ca reactia lui (excesiva si total nerationala) n-avea darul sa-l insenineze si sa-l ajute sa-si regaseasca increderea de care avea atata nevoie, pentru a-si continua ziua.

Deformarea selectiva

Aveti tendinta sa extrageti detaliile negative dintr-o situatie, acelea care vin sa confirme tezele dumneavoastra defetiste, sa le amplifice si sa puna in umbra, in mod arbitrar, celelalte aspecte ale situatiei (sau cel putin sa le reduca din importanta).

Este cazul unei persoane care petrece o seara excelenta cu prietenii, dar care nu retine dupa aceea decat reflectia anodina [ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanţă sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. ] pe care i-a facut-o gazda in legatura cu timiditatea ei. Aceasta selectie arbitrara si abuziva a faptelor il cufunda pe individ intr-o stare de pesimism si descurajare (filtrarea de autodevalorizare), intr-o stare de neliniste permanenta (filtrarea de semne si prevestiri funeste), sau de furie si frustrare (filtrarea dovezilor de rea credinta, de incapacitate sau de vinovatie ale celorlalti).

Autodeprecierea

Nimic din ceea ce faceti bine nu pare sa conteze in ochii dumneavoastra. Aceasta incapacitate de a va aprecia la justa valoare calitatile si implinirile personale este foarte pagubitoaresi duce, in cele din urma, la apatie si la depresie.

Inferenta

Credeti cu putere in ipoteze arbitrare, pentru care nu aveti de fapt nici o dovada.

Deformarea - A citi gandurile altora 

este foarte usor sa atribui celorlalti sentimente sau intentii speciale, plecand de la o intuitie pur conjuncturala ca, de exemplu: “Prietena mea de-abea asteapta sa ma paraseasca, dar se abtine, ca sa nu ma faca sa sufar“. Aceasta tendinta de a fabula in legatura cu gandurile celorlalti este foarte frecventa la cei ce sufera de fobii sociale, sau care au probleme de comunicare. Efectele sale cele mai rele sunt lipsa de intelegere, inchiderea in sine si izolarea.

Deformarea - A ghici viitorul

Nelinistea si teama ii determina adesea pe oameni sa faca pe magii prevestitori de catastrofe. “Sunt sigur ca o sa uite sa ma sune maine“. “Iar o sa intru in incurcaturi interminabile“. “La ce bin sa-i mai cer, n-o sa accepte niciodata“. Cel mai rau este ca, tot repetand, risti sa ti se implineasca prezicerea si sa favorizezi aparitia evenimentului atat de temut.

Deformarea - A face deductii pripite

 “Daca durerea nu-mi dispare pana diseara, inseamna ca e foarte grav“. “Daca nu castig luna aceasta la curse, inseamna ca mi s-au facut farmece“.

Deformarea - Emotivitatea

Sunteti ferm convins ca emotiile dumneavoastra reflecta in mod necesar realitatea. Daca sunteti terorizat de ideea de a urca in avion, va bazati pe ideea ca “avioanele sunt neaparat periculoase“. Daca va simtiti furios, aceasta trebuie sa fie dovada ca urmeaza sa fiti jecmanit. Aceasta deformare a judecatii este adesea legata de fenomenul distorsiunii, care consta in a trage concluzii pripite.

Deformarea - “Ar trebui”

Nu sunt rare situatiile cand lucrurile nu se petrec asa cum am dori si cand oamenii nu se comporta cum “ar trebuie” sa se comporte. A te supara ca lucrurile scapa uneori de sub control si ies din tiparul in care sunt gandite sa stea, inseamna a fi pregatit pentru multe frustrari. Criticile, judecatile, dezbaterile si protestele, chiar formulate de persoane eminente, n-ar putea impiedica lumea sa-si urmeze cursul dupa bunul ei plac, spre marea dezamagire a filosofilor si moralistilor de pretutindeni.

Deformarea - Etichetarea

Este abuziv sa consideri pe cineva “ticalos“, “netrebnic“, “idiot“, “monstru” “dezaxat”, “pacatos”...etc.  Independent de actele pe care le savarseste si care pot, uneori, sa ne displaca, fiintele umane conserva aceasta calitate intrinseca de a fi si de a ramane oameni. A-i inchide in niste casete, din cauza unor activitati cu totul detestabile (oricat de frecvente ar fi ele), distruge toate sansele pe care le avem de a stabili cu ei un dialog constructiv, si de a restabili contactul.

Deformarea - Personalizarea

Blamarea propriei persoane provoaca un sentiment de culpabilitate, de rusine si de incompetenta. A arunca vina asupra altuia da nastere la ura si agresivitate. Exemplu: “Sunt o sotie nepriceputa, de aceea casnicia mea schioapata atat de rau“. Responsabilitatea unui individ intr-o situatie dificila nu e niciodata totala si exclusiva. Pentru a nu cadea in capcana conflictelor insolubile, e bine sa inveti sa cauti factorii posibili si imaginabili care conditioneaza o problema.