Semnificatia numerelor

reteaua-binelui24

Semnificatiile numarului noua

Numarul noua reprezinta masura gestatiilor, a cautarilor fructuoase si simbolizeaza incununarea eforturilor, desavarsirea unei creatii. Dupa Dionisie Areopagitul, ingerii sunt ierarhizati in noua coruri sau triade. Prima triada a ingerilor este formata din Serafimi, Heruvimi si Tronuri, a doua triada este formata din Domnii, Virtuti sau Puteri si Stapaniri, iar ultima triada cuprinde Intaietorii, Arhanghelii si Ingerii. Daca fiecare lume este reprezentata de un triunghi (cerul, pamantul si infernul), noua semnifica totalitatea celor trei lumi. Noua este unul din numerele sferelor ceresti, dar in mod simetric este si numarul cerurilor din infern. Astfel, celor noua ceruri li se opun cele noua izvoare, salasul mortilor. In scrierile homerice, numarul noua are o valoare rituala. Astfel, Demetra strabate lumea timp de noua zile in cautarea fiicei Persefona. Leto sufera timp de noua zile si de noua nopti durerile facerii. Zeus zamisleste noua muze in noua nopti de dragoste.

Dupa cum arata Huai Nanzi, cerul chinezesc are 9 campii si 9999 de colturi. Cifra noua se afla la baza celor mai multe ceremonii taoiste de pe vremea dinastiei Han. Prin urmare, noua este numarul plenitudinii, fiind in acelasi timp un numar yang, solar, masculin.

Conform ezoterismului Islamic a cobori noua trepte fara a cadea inseamna a-ti fi tinut in frau simturile. Totodata, noua este numarul care corespunde celor noua deschideri ale omului, prin urmare simbolizeaza caile omului de comunicare cu lumea.

Pentru azteci, noua este in mod specific cifra simbolica a lucrurilor terestre si nocturne. Infernul este alcatuit din noua campii si panteonul aztec are noua divinitati nocturne. In majoritatea cosmogoniilor indiene exista noua lumi subpamantene.

La popoarele maya numarul noua este considerat ca fiind foarte important in magie si in medicina.

Dupa Rene Allendy numarul noua apare drept “numarul complet al analizei totale”. El este simbolul multiplicitatii ce se inapoiaza la unitate si prin urmare al solidaritatii cosmice si al mantuirii. “Un numar, oricare ar fi el, spune Avicena, nu este altul decat noua sau multiplul sau si un prisos, deoarece semnele numerelor au numai noua caractere si valori impreuna cu zero.”

Egiptenii numeau numarul noua Muntele Soarelui, marea eneada fiind facuta din evolutia celor trei lumi (divina, intelectuala si naturala), a arhetipului trinitar Osiris -Isis -Horus, reprezentand Esenta, Viata si Substanta. Pentru platonicienii din Alexandria, Trinitatea divina primordiala era subdivizata si ea in trei, dand nastere celor noua principii.

Pentru Dante, noua este cifra cerului, fiind simbol al dragostei.

Arhitectura crestina a cautat in mod deosebit sa exprime numarul noua. Astfel, sanctuarul de la Parayle-Mondial este luminat de noua ferestre. Cele noua muze reprezinta in stiinte si cu precadere in arte, totalitatea cunostintelor umane.

Pe plan liturgic, novena reprezinta desavarsirea, timpul complet.

De asemenea, dupa cele scrise in Evanghelii, Iisus, a fost rastignit la ceasul al treilea, isi incepe agonia la ceasul al saselea (cand s-a facut intuneric), si trece in lumea de dincolo, in glorie, in ceasul al noualea.

Claude de Saint-Martin vedea in numarul noua distrugerea oricarui trup si a virtutii oricarui trup. Noua, fiind ultimul din seria de cifre, anunta deopotriva un sfarsit si un nou inceput, adica o mutare pe un alt plan. Aici se regaseste ideea de nastere noua si de germinare, precum si cea de moarte. Prezenta acestor idei a fost semnalata in mai multe culturi cu privire la valorile simbolice ale acestui numar.

Fiind ultimul dintre numerele apartinand universului care s-a manifestat, noua deschide faza transmutatiilor. El exprima sfarsitul unui ciclu, finalul unei curse, inchiderea unei verigi.

Semnificatiile numarului opt

Opt este numarul echilibrului cosmic. Este numarul directiilor cardinale si a directiilor intermediare. Opt este numarul rozei vanturilor, a Turnurilor Vanturilor de la Atena. Adeseori este cifra spitelor de la roata, de la roata celtica pana la Roata vietii budiste. Este numarul petalelor florii de lotus si a cararilor Caii. Opt este numarul trigramelor din Yijing si al stalpilor Mingtang-ului, al ingerilor care poarta Tronul ceresc. Asa cum o indica stalpii Mintang-ului, ingerii tronului si partea octogonala a lingamului, numarul opt, octogonul, are si o valoare de mediere intre patrat si cerc, intre cer si pamant, fiind deci in relatie cu lumea intermediara. Iconografia si arhitectura hindusa acorda un loc important simbolismului octadei: bratele lui Vishnu sunt in numar de opt, corespunzand celor opt paznici ai spatiului. Grahas (planetele) sunt opt, fiind reprezentate in doua temple din grupul de la Angkor, prin opt lingamuri asezate in jurul unui lingam central. Intr-un templu, Buddha este instalat in centrul unui veritabil lotus format din opt capele ca niste raze.

Opt este si numarul care se intalneste foarte des in cele mai vechi texte sfinte sintoiste cu sensul de multiplu. A devenit astfel un numar sacru.

Opt nu este insa numarul indefinit si dispersat, ci el reprezinta nenumaratul ce formeaza o entitate.

Si in credintele africane, opt apare ca un numar totalizator. Astfel, la dogoni, numarul cheie al creatiei nu este patru, ci opt, datorita calitatii sale de a fi dublul lui patru caci, in gandirea dogonilor, tot ce este pur, adica just, este dublu. Exista asadar opt eroi calatori si opt familii umane nascute din opt stramosi primordiali dintre care patru au o predominanta masculina si patru au predominanta feminina desi sunt cu totii bisexuali. Al saptelea stramos este stapanul cuvantului, dar al optulea este cuvantul insusi. Verbul este deci simbolizat prin numarul opt, care mai inseamna si apa, sperma si totalitatea fortelor care fecundeaza.

Omul, imagine a macrocosmosului, este dirijat de numarul opt nu numai in mecanismul generarii si in structura corpului sau dar si in crearea si in randuirea tuturor lucrurilor de care depinde existenta sa. Astfel, semintele plantelor pe care le cultiva aduse pe pamant in claviculele stramosilor, sunt in numar de opt, iar cele opt graunte primordiale sunt plantate in cele opt campuri cardinale ale satului.

Amintim aici faptul ca, semnul infinitului este un opt culcat si ca lama a opta a Tarotului din Marsilia reprezinta dreptatea, simbol al implinirii totalizante si al echilibrului, ceeea ce corespunde perfect cu acel opt care este patru plus patru al dogonilor.

Traditia crestina privitoare la aceast numar seamana foarte mult cu mitul dogonilor si atribuie numarului opt desavarsirea si implinirea. Dupa cum arata Sfantul Augustin, orice actiune in aceasta viata se raporteaza la numarul patru, sau la suflet. Dupa ziua a saptea urmeaza a opta care marcheaza viata celor drepti si condamnarea nelegiuitilor. In ceea ce priveste ziua a opta care urmeaza celor sase zile ale creatiei si celei de a saptea a sabatului, ea este simbolul invierii, al transfigurarii, al vestirii erei viitoare vesnice. Ea cuprinde nu numai invierea lui Hristos, ci si pe cea a omului.

Daca numarul sapte apare mai ales in Vechiul Testament, opt corespunde Noului Testament. El anunta beatitudinea secolului viitor intr-o alta lume.

Semnificatiile numarului sapte

Dupa cum se stie, numarul sapte corespunde celor sapte zile ale saptamanii si celor sapte planete. Deasemenea el mai corespunde si celor sapte trepte ale desavarsirii, celor sapte sfere sau trepte ceresti, celor sapte petale ale trandafirului, celor sapte capete ale cobrei de la Angkor, celor sapte ramuri ale copacului cosmic si sacrificial al samanismului.

Creand lumea in sase zile, Dumnezeu se odihneste in cea de-a saptea si o transforma in zi sfanta. Odihna din ziua a saptea marcheaza un legamant intre Dumnezeu si om.

Saptele simbolizeaza desavarsirea lumii si implinirea vremii. Potrivit sfantului Augustin, el masoara timpul istoriei, timpul peregrinarii omului pe pamant. Daca Dumnezeu isi ia o zi de odihna, arata sfantul Augustin, el o face deoarece vrea sa se deosebeasca de creatie, sa fie independent de ea si sa-i ingaduie sa se odihneasca intru el.

Pe de alta parte, prin numarul sapte, care indica odihna, incetarea lucrului, omul insusi este chemat sa se intoarca spre Dumnezeu si sa se odihneasca intru el.

Numarul sapte este apare foarte des in Biblie: candelabrul cu sapte brate; cele sapte duhuri care se odihnesc; cele sapte ceruri unde stau cetele ceresti; Solomon a zidit templul in sapte ani. Sapte este cheia Evangheliei dupa Ioan: sapte saptamani, sapte minuni, Hristos spune de sapte ori “Eu sunt”. Cifra sapte revine de patruzeci de ori in “Apocalipsa”: sapte peceti, sapte trambite, sapte cupe, sapte vedenii etc. Cartea este alcatuita din serii de sapte. Aceste numar mai desemneaza aici si imaginea si implinirea unui rastimp (creatia in “Facerea”), a unei perioade, a unei ere, a unei faze,

precum si implinirea harurilor daruite de Duhul Sfant Bisericii.

Numarul sapte in traditiile lumii

Numarul sapte apare, sub diverse forme si sensuri in multe traditii ale lumii.

La mayasi, ziua a saptea era sub semnul jaguarului, intruchipare a fortelor launtrice ale pamantului. Aceasta zi era plina de fast.

In Islam, sapte este un numar fast, un simbol al desavarsirii: se vorbeste de sapte ceruri, sapte taramuri, sapte diviziuni ale iadului, sapte porti.

Tatarii din Altai se mandresc cu sanctuarele lor de bastina, folosind expresia “Tara mea cu sapte porti si apele mele”.

Pentru turco-mongoli numarul sapte este un numar sacru si cosmic, dupa cum arata Jean-Paul Roux.

In Maroc, femeile sterpe isi infasoara cingatoarea de spate ori in jurul trunchiului anumitor copaci, apoi o agata de una din cele sapte funii legate de acestia.

In Siria, o fata care nu-si gaseste petitor exorcizeaza influentele rele care o impiedica sa se marite scaldandu-se in mare si lasand sa-i treaca pe deasupra capului sapte valuri. Podoabele femeii sunt in numar de sapte.

Pentru ca unui mort sa i se ierte pacatele, trebuie trase sapte linii peste mormantul lui. Dupa inmormantare, participantii se indeparteaza sapte pasi de mormant, apoi fac sapte pasi spre el. Se crede adesea ca sufletul mortului ramane in preajma mormantului vreme de sapte zile.

In India, traditia hindusa ii atribuie soarelui sapte raze: sase corespunzand directiilor spatiului, iar a saptea centrului. In stiinta Yoga se cunosc sapte centrii subtili de forta, numite “chakra”. De asemeni, unele texte musulmane leaga cele sapte sensuri ezoterice ale Coranului de cei sapte centrii subtili ai omului.

Si in Africa, numarul sapte este un simbol al perfectiunii si al unitatii. La dogoni, saptele suma a numerelor patru (simbolul feminitatii) si trei (simbolulul barbatiei), reprezinta perfectiunea omeneasca.

Numarul sapte, suma a numerelor patru si trei, este semnul omului intreg, cuprinzand cele doua principii spirituale polar opuse.

Sapte este semnul lumii complete, al creatiei incheiate, al cresterii naturii. El este si expresia Cuvantului Desavarsirii si deci al unitatii originare.

Numarul sapte, numarul omului desavarsit, al omului pe deplin realizat, este numarul ce corespunde androginului ermetic.

Semnificatiile numarului sase

Pentru Rene Allendy (“Le symbolisme des nombres”) numarul sase semnifica in primul rand “opozitia dintre creatura si Creator, intr-un echilibru nedefinit”. Aceasta opozitie nu inseamna neaparat contradictie. Ea poate marca o simpla deosebire, care va fi insa sursa tuturor ambivalentelor numarului sase. Acest numar reuneste doua complexe de activitatii ternare. El poate duce si la bine si la rau, la unirea cu Dumnezeu dar si la revolta.

Sase este numarul darurilor reciproce si al antagonismelor, al destinului mistic. El este desavarsirea potentiala, lucru pe care-l exprima simbolul grafic a sase triunghiuri inscrise in cerc. Fiecare latura a

cate unui triunghi este egala cu raza cercului, iar sase este aproape egal cu raportul dintre circumferinta cercului si raza lui (2pi). Aceasta perfectiune virtuala poate insa esua, iar riscul acesta face din numarul sase numarul probei prin care se deosebesc binele si raul.

In Apocalipsa, cifra sase pare a avea o semnificatie clar peiorativa. Sase ar fi numarul pacatului.

Potrivit psihologiei analitice aplicate basmelor, numarul sase ar fi intruchiparea omului fizic lipsit de elementul sau salvator, lipsit de acea ultima particica dinauntrul sau, care i-ar permite sa intre in legatura cu divinul.

In antichitate, cifra sase ii era atribuita Venerei Afrodita, zeita iubirii trupesti. Numarul sase este si numarulul hexagonului biblic, numarul creatiei, numarul mijlocitor dintre Principiul dumnezeiesc si manifestare.

Lumea a fost creata in sase zile. Dupa cum arata Clement din Alexandria, lumea a fost creata si in sase directii ale spatiului: cele patru puncte cardinale, zenitul si nadirul. Dupa traditia ebraica, lumea dainuieste sase mii de ani.

Arta hindusa, arta chineza, arhitectura clasica, dupa cum arata Luc Benoist, cuprind sase reguli ce

reflecta creatia divina.

Numarul sase se exprima prin hexagon, dar si mai bine prin steaua cu sase colturi formata prin suprapunerea a doua triunghiuri. La hindusi, aceasta semnifica si patrunderea Lingam-ului in Yoni (fuziunea principiului masculin cu cel feminine), echilibrul dintre foc si apa, simbol al tendintei de crestere ce caracterizeaza manifestarea.

In Occident, hexagonul stelat este cunoscut ca pecetea lui Solomon sau scutul lui David, emblema a statului Israel. Ea exprima intotdeauna imbinarea a doua contrarii: un principiu si imaginea lui rasturnata, rasfranta in oglinda Apelor.

Triunghiul cu varful in sus a fost interpretat ca exprimand natura dumnezeiasca a lui Hristos, iar cel cu varful in jos, natura lui omeneasca, steaua fiind contopirea acestor doua naturi. Steaua cu sase colturi reprezinta de asemenea si macrocosmosul sau omul universal, in timp ce steaua cu cinci colturi reprezinta microcosmosul si omul obisnuit.

 

Semnificatiile numarului cinci

Semnificatiile numarului cinci provin din faptul ca, pe de-o parte, acesta reprezinta suma primului numar par si a primului numar impar (2+3) si, pe de alta parte, ca este mijlocul primelor noua numere. El este un semn al unirii, numar nuptial, asa cum spun pitagoreicii. De asemenea, este si un numar al centrului, al armoniei si al echilibrului. El reprezenta deci, cifra hierogamiilor, unirea principiului ceresc (3) cu cel pamantesc (2).

Cinci mai este si simbolul omului, caci, avand bratele desfacute, acesta pare dispus in cinci parti sub forma unei cruci: cele doua brate, bustul, centrul ce cuprinde inima, capul si cele doua picioare. Cinci simbolizeaza totodata universul. Numarul cinci reprezinta cele cinci simturi si cele cinci forme ale materiei. In China, cinci este numarul Pamantului, fiind suma celor patru regiuni cardinale si a centrului, el reprezinta universul manifestat. Cinci mai este insa si suma numarului doi si trei, care reprezinta Pamantul si Cerul in propria lor natura, conjunctia dintre yin si yang. Cinci mai este si numarul inimii. In simbolismul hindus cinci reprezinta conjunctia dintre doi (numar feminin) si trei (numar masculin). Este principiul vital, numarul lui Shiva, regeneratorul. In cadrul budismului pot fi de asemenea, observate cinci directii (cele patru puncte cardinale plus centrul), cele cinci elemente (pamant, apa, foc, vant, spatiu) si cinci feluri de cunoastere. Cinci se dovedeste a fi aici numarul perfectiunii integrate. In America Centrala, cinci este o cifra sacra. In perioada agrara, el era simbolul numeric al zeului porumbului. In manuscrisele si in sculptura maya, el era adesea reprezentat printr-o mana deschisa. La azteci, zeul numarului cinci (porumbul cel tanar) este patronul dansului si al muzicii. Aceasta functie il asociaza cu dragostea, cu primavara, cu aurora si cu toate jocurile. Reluand interpretarea numarului cinci la stravechii mexicani, J. Soustelle punea in lumina ambivalenta caracteristica acestui simbol. Cinci, afirma el, este, inainte de orice, numarul lumii prezente si al centrului crucii punctelor cardinale. De aceea, el simbolizeaza focul, insa sub dubla sa acceptie: pe de-o parte, cea solara, legata deci de regimul diurn, de lumina, de viata triumfatoare, si, pe de alta, sub forma sa interna, terestra, legata de noapte si de drumul nocturn al soarelui negru, prin infern. Sfanta Hildegarde din Bingen a dezvoltat o intreaga teorie a cifrei cinci ca simbol al omului. Omul se imparte, pe lungime, din varful capului si pana la picioare, in cinci parti egale si pe latime, avand bratele intinse, de la o extremitate a unei maini la cealalta, tot in cinci parti egale. Tinand seama de aceste cinci masuri egale pe lungime si de cele cinci masuri egale pe latime, omul poate fi inscris intr-un patrat perfect. Astfel, cinci patrate pe lungime si cinci patrate pe latime formeaza o cruce intr-un patrat, pieptul fiind locul de intersectie al bratelor crucii Daca patratul este simbolul pamantului, omul este ca o cruce in aceasta lume, sau lumea este pentru el o cruce. Pentagrama este emblema microcosmosului si a androginului. In miniaturile medievale, omul ca si microcosmos era adesea reprezentat cu mainile si picioarele departate, spre a indica mai bine cele cinci varfuri ale pentagramei. Numarul cinci determina deci structura omului. Omul este deci, inscriptibil intr-o pentagrama al carei centru este sexul uman. Aceasta pentagrama se afla la originea semnului ideografic chinez care reprezinta Omul. Daca omul se afla cu mainile si picioarele intinse, iar centrul sau este sexul, atunci partea sa superioara este egala cu cea inferioara. Astfel, in jurul sau poate fi trasata o circumferinta ale carei raze sunt cele doua jumatati ale trupului. Numarul cinci simbolizeaza manifestarea omului aflat la capatul evolutiei sale biologice si spirituale. Semnificatiile numarului patru Semnificatiile simbolice ale numarului patru sunt legate de cele ale patratului si ale crucii. Din vremurile apropiate de perioada preistorica, numarul patru a fost folosit pentru a reprezenta solidul, tangibilul, sensibilul. Relatia dintre el si cruce facea din numarul patru un simbol comparabil de plenitudine si universalitate, un simbol totalizator. Exista patru puncte cardinale, patru vanturi, patru stalpi ai Universului, patru faze ale lunii, patru anotimpuri, patru elemente, patru stari de spirit, patru fluvii ale Paradisului, patru litere in numele lui Dumnezeu (YHVH), patru litere in numele primului barbat (Adam), patru brate ale crucii, patru Evanghelii etc. Numarul patru desemneaza primul patrat si decada. Tetraktys-ul pitagoreic se realizeaza prin adunarea primelor patru numere (1+2+3+4). Toate aceste cuaternare exprima o totalitate. Astfel, numarul patru simbolizeaza terestrul, totalitatea celor create si a celor relevate. Aceasta totalitate a creatului este, in acelasi timp, totalitatea celor trecatoare. In japoneza acelasi cuvant, “shi” inseamna si “patru” si “moarte”. De aceea, japonezii, evita cu mare grija sa pronunte cuvantul acesta. Patru este de asemenea un numar sacru si in Vede (scrieri sacre in India), care sunt impartite in patru parti. In Biblie si in special in Apocalipsa, patru sugereaza, de asemenea, idea de universalitate: cei patru aflati in viata reprezinta multimea celor vii in lumea luminii, cei patru calareti aduc cele patru urgii cumplite asupra pamantului. Patru este o cifra care defineste universul in totalitatea lui, cel mai adesea fiind vorba de de lumea materiala, sensibila. Astfel, cele patru fluvii care ies din Eden, cum ne arata Facerea, uda si inconjoara universul locuibil. Apocalipsa vorbeste despre cele patru unghiuri ale pamantului de unde sulfa cele patru vanturi si distinge patru mari perioade care imbratiseaza intreaga istorie a lumii. Dupa cum afirma Hartley Burr Alexander, in “Le Cercle du Monde”, numarul patru avea un rol determinant in gandirea si filozofia indienilor din America de Nord. Patru era un principiu de organizare si, intr-un anume sens, chiar o forta. Spatiul se imparte in patru parti, timpul se masoara in patru unitati: ziua, noaptea, luna si anul; exista patru parti in plante: radacina, tulpina, floarea si fructul; exista patru vanturi; viata omeneasca e impartita in patru perioade: copilaria, tineretea, maturitatea si batranetea; exista patru virtuti fundamentale ale barbatului: curajul, puterea de a indura, generozitatea si fidelitatea, si tot patru virtuti ale femeii: indemanarea, ospitalitatea, loialitatea si fecunditatea. Patru apare drept semn al potentialitatilor, asteptand sa se produca manifestarea care irupe impreuna cu aparatia numarului cinci. Patru, numarul elementelor, este numarul portilor prin care trebuie sa treaca adeptul caii mistice, dupa traditia sufitilor si a vechilor dervisi turci. Fiecareia dintre aceste porti ii este asociat unul dintre cele patru elemente, in urmatoarea ordine: aer, foc, apa, pamant. De cele patru stadii sau porti ale desavarsirii mistice se poate apropia evolutia cuaternara care se petrece in anima, conforma teoriilor lui Carl Gustav Jung. Psihanalistul porneste de la anima pentru a defini reprezentarile arhetipale: Eva, care reprezinta functiile pur instinctuale si biologice, Elena din “Faust”, care personifica nivelul romantic si estetic, caracterizat totusi de elementele senzualitatii, Fecioara Maria la care iubirea atinge atitudinea devotiunii spirituale, si Sulamita din “Cantarea Cantarilor”, incarnarea intelepciunii care transcende chiar sfintenia puritatii. Intregul sistem al lui Jung se bazeaza pe importanta fundamentalata pe care i-o acorda si i-o recunoaste numarului patru. Cuaternitatea reprezinta arhetipul fundamental al psihismului omenesc, adica totalitatea proceselor psihice constiente si inconstiente. Urmarind astfel, complexele semnificatii ale numarului patru, vom putea descoperi ce influente poate aduce acest numar atat in noi, cat si in exteriorul nostru. Semnificatiile numarului trei Numarul trei este pretutindeni un numar fundamental. El exprima o ordine intelectuala si spirituala, in legatura cu Dumnezeu, cu universul si omul. El sintetizeaza tripla unitate a fiintei vii. El rezulta din imbinarea cifrei unu cu cifra doi, fiind in acest caz, un rezultat al impreunarii dintre Cer si Pamant. Cel mai adesea, numarul trei, primul numar impar, este numarul Cerului, iar doi numarul Pamantului, unu fiind anterior polarizarii acestora. Trei, spun chinezii, este numarul perfect, expresia totalitatii, a desavarsirii, caci nu i se poate adauga nimic. El inseamna desavarsirea manifestarii: omul, fiu al Cerului si al Pamantului, completeaza marea triada. Expresia desavarsirii este, in budism, Triplul Giuvaer sau Triratna: Buddha, Dharma, Sangha. In traditia hindusa, timpul este triplu (Trikale): trecut, prezent, viitor. Lumea este si ea tripla (Tribhuvana): Bhu, Bhuvas, Swar adica, pamant, vazduh si cer. Manifestarea divina are o tripla manifestare (Trimurti): Brahma, Vishnu, Shiva, care reprezinta aspectele: generator, conservator, transformator. De asemenea exista trei tendinte in natura (guna): tamas (centrifuga sau de coborare), rajas (tendinta de expansiune), sattva (centripeta sau ascendenta). Divinitatea insasi este conceputa, in majoritatea religiilor, cel putin intr-o anumita faza si sub o anumita forma, ca triada in care apar rolurile Tatalui, Mamei si Pruncului. Catolicismul propovaduieste dogma trinitatii, care introduce astfel, in monoteismul absolut un principiu misterios de relatii vii. Trei este numarul principiului masculin, in mai multe traditii stravechi, fiind reprezentat printr-un triunghi cu varful in sus. Triunghiul cu varful in sus, insa, are o semnificatie feminina. Psihanalistii, urmandu-l pe Freud, vad in cifra trei un simbol sexual. In domeniul etic, cifra trei are o insemnatate deosebita. Lucrurile care distrug credinta sunt trei: minciuna, nerusinarea si batjocura. Trei sunt si lucrurile care-l aduc pe om in iad: clevetirea, impietrirea inimii si ura. Tot trei lucruri, insa, il calauzesc spre credinta: rusinea, buna purtare si frica de Ziua Judecatii. Cifra trei mai trimite si la nivelurile vietii umane: material, rational si spiritual sau divin. De asemenea trei sunt fazele evolutieie mistice: purificare, iluminare si unire. Trei mai semnifica si depasirea rivalitatii (intruchipata prin doi). El exprima un mister al depasirii, al sintezei, al reunirii, al impreunarii, al rezolvarii. Pentru crestini, numarul trei este perfectiunea unitatii dumnezeiesti: Dumnezeu este unul in trei persoane. Semnificatiile numarului doi Fiind un simbol al opozitiei, al conflictului, numarul doi semnifica realizarea echilibrului. Deoarece semnifica principiul feminin, numarul doi era in antichitate atribuit Mamei Cosmice. Numarul doi poate fi atat germenele unei evolutii creatoare, cat si al unei involutii dezastruoase. Numarul doi simbolizeaza dualismul pe care se sprijina orice dialectica, orice efort, orice lupta, orice miscare, orice proces. Numarul doi exprima deci un antagonism care din latent devine manifest. El poate semnifica o rivaliatate, o reciprocitate ce poate fi aceea a urii sau a iubirii, o opozitie care poate fi contrara si incompatibila sau, tot atat de bine, complementara. Orice lucru are aspectul sau pozitiv (diurn) si aspectul sau negativ (nocturn). O lege fundamentala in

univers este aceea a permanentei interactiuni dintre cele doua forte opuse ca sens, dar complementare, una pozitiva, masculina, solara, yang, si alta negativa, feminina, lunara, yin. In cadrul triburilor din Mali, cifra dualitatii initiale si a gemenilor este un simbol al unirii, al iubirii si al prieteniei. Doi este numarul diferentierii relative, al reciprocitatii antagonice sau atractive. Doi este motorul dezvoltarii diferentiate sau al progresului, caci orice dezvoltare nu apare decat printr-o anumita opozitie. De asemenea, daca personalitatea nu se afirma decat prin opozitie, doi este principiul motor pe calea individualizarii. Simbolurile binare, sau cuplurile, se gasesc in numar imens in toate traditiile. Ele sunt la originea oricarei gandiri, oricarei manifestari, oricarei miscari. Expresii persane ce folosesc cifra doi sunt foarte numeroase si tind in totalitate sa arate ca virtutile persoanei sunt dublate, inzecite sau amplificate la infinit. In simbolistica persana, cifra doi multiplica puterea. De exemplu, mesagerul cu doi cai semnifica o rapiditate foarte mare, un cort cu doua compartimente reprezinta confortul cel mai mare. Numarul doi semnifica un dualism fundamental, considerat in traditia africana, ca o lege cosmica, caci in om exista atat moartea cat si viata, atat binele cat si raul. Trebuie de asemenea amintita opozitia dintre inferior si superior ce exista in fiecare fiinta si in relatiile sale cu ceilalti. Semnificatiile numarului unu Vom incepe odata cu aceasta prezentare, o serie de articole referitoare la semnificatiile profunde si complexe ale numerelor pentru a putea astfel, intelege mai bine aplicarea lor in numerologie. Numarul unu simbolizeaza atat fiinta umana, cat si fiinta divina si transcendenta. Fiind singura fiinta vie ce are calitatea de a fi in pozitia verticala, unul simbolizeaza omul in picioare. Antropologii fac din verticalitate un semn distinct al omului, in special al omului activ. Alte imagini ce semnifica numarul unu sunt: imaginea pietrei in picioare, a falusului in erectie, imaginea batului vertical. Unu simbolizezea principiul nemanifestat, din care se desfasoara manifestarea si in care se resoarbe manifestarea. Numarul unu semnifica principiul activ, creatorul. El simbolizeza totodata fiinta, ca sursa a tuturor lucrurilor. De asemenea unu reprezinta centrul cosmic, centrul mistic. Numarul unu simbolizeaza fiinta, dar si revelatia, legatura care inalta fiinta umana prin cunoastere la nivelul fiintei divine. In folclorul si literatura iraniana, aceasta cifra are cateva particularitati. Cifra unu se scrie la fel ca litera “alif”(=a), prima litera din alfabetul arabo-persan, si ea il reprezinta pe Dumnezeu cel unic. In alfabetul “abdjad”, litera “a” are de asemenea valoare de unu. Este necesar a se face distinctia intre unu si unicitate. Unicitatea reprezinta fiinta absoluta, transcendenta, ce nu prezinta o masura finita. In schimb, unu presupune generarea multiplului si totodata resorbtia multiplului. In diverse traditii, povestirile legendare si temele folclorice, il prezinta adesea pe Dumnezeu unic simbolizat prin cifra unu. Simbolul numarului unu este acela de unificator, tinzand astfel, la sinteza polilor opusi, realizand armonia dinamica a contariilor.

Leave a Reply