Iubirea Este…Este

Buna tuturor …

Pentru prima oara – dupa ani si ani – m-am bucurat de o saptamana de relaxare si ce mai efect profund a avut asupra mea acest lucru. Nu am facut prea multe in aceasta saptamana, cu exceptia redactarii acestui articol si sa stau linistit si sa ma uit in ochii Infinitului care este peste tot in jurul nostru, dar care trece pe langa noi in timp ce urmam o viata agitata de: Trebuie, Trebuie, Trebuie, Sunt obligat, Sunt obligat, Sunt obligat, Am nevoie sa, Am nevoie sa, Am nevoie sa. Cat e ceasul.. e atat de tarziu?? Trebuie sa fug.

Pana la urma… trebuie sa „reusim‟ in viata nu? O respiratie adanca… si inca  una…aaaaaaaahhhhhhh.  Pace, liniste si o noua perspectiva. Agitatia, zgomotul, reactiile de supravietuire ale mintii umane, sunt bariere – bariere calculate / intentionate – in calea „eu-lui‟ real. Eu-l real exista dincolo de trofeele si maruntisurile „succesului‟ iluzoriu si exista in inima neglijata a fiecarui om in parte.

O inima incuiata si inchisa deseori este o inima pustie.Nu costa nimic, si nici nu o poti cumpara. Nu intreaba nimic si itradevar nu o poti auzi. Adevarul ultim poate fi simtit numai, poate fi stiut.

Cartile si cuvintele te pot ajuta sa vezi ce nu este si ceea ce nu esti. Numai inima iti va permite sa te intelegi, ce este si cine esti… Cum pot cartile, care sunt formate din cuvinte sa-ti spuna ceea ce exista dincolo de cuvinte? Numai limbajul Constiintei, limbajul cunoasterii si a tot ce poate fi cunoscut, poate face aceasta. Cartile iti ofera cuvinte, iar cuvintele iti ofera vibratie, dar numai inima ne poate duce dincolo de vibratie in linistea si pacea Infinita unde exista toate posibilitatie pana cand imaginatia o cheama. ‘Cauta si vei gasi. Bate si ti se va deschide.

Ei bine, nu prea sunt de accord. Stii si atunci nu ai nimic de aflat. Stii si nu mai sunt usi de deschis.

Inima stie, capul gandeste, iar lumea pe care o experimentam in fiecare zi este condusa de cap, de emisfera stanga a creierului si astfel noi traim inconjurati de ignorant, conflicte, injustitie si frica, toate provenind din ignoranta. Ce diferit ar fi totul daca inima ar fi punctul nostru de observatie. Nu-i nimic nou. Acest concept l-am stiut din totdeauna. Dar de cand s-a produs Schizma energetica sau distorsiunea de care vorbesc, distorsiune instigata de rasa asupritoare, mai sunt putini oameni care aud ceea ce poate fi auzit – sau mai bine zis simtit sau stiut.

In ultimile doua saptamani, multumita unui priete foarte bun al meu, am descoperit lucrarile unui barbat cunoscut in Persia drept Mowlānā iar in lumea vorbitorilor de engleza, drept ‘Rumi’. El era un geniu, inainte de vremuri, chiar si inainte de vremurile noastre, desi el a trait in secolul 13 in zona cunoscuta astazi drept Afganistan si Turcia. Cum cineva din secolul 13 „stia‟ ceea ce toti, cu o mica exceptie, inca aleg sa nu stie astazi? El si-a deschis inima si astfel si mintea spre cunoastrea care a existat din totdeauna indiferent de „spatiu‟ si „timp‟ sau de punctul iluzoriu din „istorie‟.

Cunoasterea nu este un timp sau un spatiu, ci doar ESTE. Aceasta isi vibreaza splendoarea, Cunoasterea Infinita dincolo de barierele mintii – lumea logicii si a motivatiei – trecand pe langa masele adormite care vibreaza pe o densitate care nu-si poate deschide poarta. Rumi stia acest lucru. El a scris: O incomparabil Creator de viata, scapa-ne de motivatie o data si pentru totdeauna! Las-o sa bantuie cu ochii gri din vanitate in vanitate. Despica-mi scalpul, toarna in el vinul nebuniei! Fa-ma nebun ca Tine; nebun cu Tine, nebun cu noi. Dincolo de sanatatea prostilor exista un desert fierbinte Unde soarele clocoteste in fiecare atom:

Multiubite, du-ma acolo, lasa-ma sa ma coc in Perfectiune!

De 20 de ani tot spun, si nu numai din experienta proprie, ca a fi numit dezechilibrat intr-o lume nebuna este chiar o confirmare al echilibrului tau. Dupa cum si Friedrich Wilhelm Nietzsche a spus: ‘Cei care su fost vazuti dansand erau luati drept nebuni de cei care nu puteau auzi muzica.’

Este Mintea de evreu care omoara arabi; este Mintea de arab care ucide evrei. Este Mintea nebuniei cea care decide sa omoare pe oricine. Este Mintea nebuniei cea care judeca culoarea / rasa, crezul, religia sau tara. Prin definitie deci, aceasta lume este nebuna, o dementa colectiva.

Antidotul la nebunia Mintii este cunoasterea inimii. Este ceea ce numim „iubire‟ desi nu exista cuvinte, nici macar vibratii, care pot reda sensul iubirii in Infinitatea, Linistea si Pacea sa. Mintea gandeste ca stie iubire, dar este oarba la adevarata ei imensitate, surda la muzica ei, la poezia ei, este tot ceea ce este. Rumi scria:

Cei care nu simt aceasta Iubire tragandu-i ca un rau (sir de apa) cei care nu sorb din roua ca dintr-un pahar de apa de izvor sau nu iau apusul drept cina, cei care nu vor sa se schimbe, Lasa-i sa doarma. Aceasta Iubire este dincolo de studiul teologiei, acest vechi truc si ipocrizie. Daca vrei sa-ti intaresti mintea astfel, Continua sa dormi. Am renuntat sa-mi mai ascult creierul. Mi-am sfisiat hainele in fasii si le-am aruncat. Daca nu esti complet dezbracat, inveleste-ti trupul intr-o roba frumoasa de cuvinte, Si dormi.

Discutam despre Mintea „constienta‟ cand de fapt mintea fara adevarata „constiinta‟ este inconstienta. Majoritatea din aceasta „lume‟ sunt inconstienti urmand programele Mintii crezand ca acestea reprezinta constiinta de sine si „alegerea‟ personala. Dar de fapt este doar reactia la un program, ca un computer care citeste de pe disc. Mintea este vehicolul Constiintei – dar „masina‟ a preluat conducerea si a devenit chiar soferul. Mintea vede numai diviziuni, apartenente, nevoia de a intra in competitii si de a triumfa in bataliile cu alte „parti‟. Astfel, razboaiele sunt Minte, injustitiile sunt Minte, chiar si „lupta pentru justitie‟ este Minte. Oriunde ma uit, la orice stiri Tv, vad Mintea. Aceeasi Minte care a distrus marea Biblioteca din Alexandria acum 1500 de ani ucigandu-i inspiratia, Hypatia, acum invadeaza Afganistanul si presara Bagdadul cu bombe. Istoria umanitatii este un cumul de reprezentari ale Mintii de ignoranta inglorioasa a mortilor, mutilatilor si celor suprimati. Aceasta este politica, religie, iluzia rasei, a credintelor si a nivelului de venit.

Este precum stropul inghetat plutind ca un iceberg de nebunie, desconectat, care se balbaie pe oceanul Infinit al Constiintei. Daca dezgheatam soliditatea iluzorie ne vom contopi cu ceea ce suntem – Tot Ceea Ce Este Si Va Putea Vreodata Sa Fie. Aceasta se manifesta prin inima, intuitie si prin spatiul din lumea Mintii.

Marele poet Britanic, Percy Bysshe Shelley, a exprimat acest lucru astfel: Fantanile se intrepatrund cu raurile Si raurile cu oceanlele, Vanturile Raiului se amesteca continuu cu o emotie dulce; Nimic in lume nu este singular, Toate lucrurile, dupa o lege divina. Se intalnesc si se intrepartund intr-un singur spirit De ce nu si eu cu tine? Vezi cum muntii saruta ceruri inalte Si valurile se imbratiseaza; nici o floare sora nu va fi iertata daca si-a dispretuit fratele;

Si soarele imbratiseaza pamantul, Si razele lunii saruta marea Ce valoare au aceste saruturi Daca tu nu ma saruti pe mine?

Ironiile Mintii sunt fara de sfarsit, pentru ca ignoranta este chiar pantecele ironiei. Ceea ce inabusa este tot Una cu ceea ce este inabusit si de aceea aceasta lume poate fi intr-adevar descrisa ca un joc al Mintii.

Rasa care suprima precum si populatia pe care o suprima sunt Una, divizate numai de ignoranta reciproca ca nu sunt Una. Suntem pe o vibratie diferita, dar in final apartinem aceleasi inimi universale. Unii o aud cum bate, insa altii inca nu pot sa o auda. Ce veselie a fost saptamana trecuta cand am iesit din carapacea mea, am pus armura deoparte si am “mirosit trandafirii” cu pasiunea care stie ca parfumul sunt tot eu precum si simtul mirosului care este decodat in creierul meu.

Cata bucurie este sa plangi cu cineva fara sa-ti fie frica, jena sau fara retineri, fara sa te ingrijorezi sa pastrezi aparentele sau sa „fii barbat‟. Am plans de multe ori in aceasta saptamana, si nu-mi pasa daca stie cineva acest lucru pentru ca mi-am deschis inima in fata binecuvantarii sincere de a fi in viata, binecuvantarea de „a fii‟ in aceasta lume de nebuni numiti “a face”. Lacrimile au fost de bucurie si nu de tristete in timp ce urmaream un simplu film care prezenta 2 inimi conectandu-se la muzica nesfarsitului dincolo de haosul Mintii, si un altul unde o femeie vorbea de iubirea ei care continue sa dainuie dincolo de trecerea in nefiinta a sotului ei spre vibratii noi. Tot timpul am observat ca mult mai usor pot avea lacrimi de bucurie decat de tristete. Exista asa de putina fericire in lume in comparatie cu tristetea, frica si anxietatea, pentru ca lumea este prinsa in Minte in detrimentul inimii.

Inima este vazuta ca o chestiune prosteasca de „fetite‟, un semn al slabiciunilor in lumea barbatului macho, cand, de fapt, aceasta reprezinta puterea Universului si chiar dincolo de Univers. Este puterea Unificarii, a Posibilitatilor Infinite de unde se manifesta toate „formele‟ iluzorii. Iubirea este adevarata tesatura din care este facut Universul, chiar tesatura existentei si a non-existentei, pentru ca ambele sunt expresia a tot Posibilului UNUL. Si este o slabiciune? Iubirea este puterea Universului. Aceasta nu este o slabiciune, poate la genunchi din cand in cand (cand te indragostesti). Ea Iubeste, de aceea nu va trece nepasatoare cand cei neiubiti stau cersind pe strazi. Nu numai cersind bani, pentru ca aceasta este cea mai mica expresie a saraciei umane. Cersind sa fie iubiti, recunoscuti, si cu adevarat sa simta ca sunt in viata, aceasta este adevarata saracie care ne inconjoara si ne inslaveste pe toti, pe cei saraci si chiar si mai mult pe cei bogati care idolatrizeaza banii si vad banii ca singurul scop al existentei lor. Iubirea nu se va uita in cealalta parte cand injustitia este plasata inaintea perceptiei iubirii. Ea nu va fugi sa se ascunda atunci cand pericolul si consecintele apar ca rezultat al actiunii. Ea face ceea ce stie ca este drept – ea nu stie altfel.

Mi-am trait viata incapsulat intr-o carcasa vibrationala de protectie, pentru a-mi proteja inima din calea lumii Mintii. Aproape toti care vedeau carcasa credeau ca sunt eu. Nu eram eu, Nu sunt eu acea carcasa.

Am crezut ca aveam nevoie de soliditatea carcasei ca sa resping fluxul de rau, si probabil ca mi-a folosit cand Mintea imi era maestru. Dar lucrurile nu mai stau asa. Nu mai am nevoie de ea, si acum e dusa. Atunci, ce altceva mai imi ramane de facut decat sa iubesc pe vecie?

Copyright David Icke, 2010. All Rights Reserved.

(Note: This newsletter, along with others going back to 2005, is available to view on www.davidicke.com by logging in and clicking on “newsletter archive” on the left-hand side menu)

The David Icke Newsletter, June 6th 2010

Dacă ți-a făcut bine acest articol, fă și tu bine altora și distribuie-l!

About the Author

Follow me


{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}
>