Emotiile si bolile interne

Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronice ne fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.

Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.

O persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive. În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent.

Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.

Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.

Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.

Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia, indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale, depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate sau dureroase şi dereglări digestive.

Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree, dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă, palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.

Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă, distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.

Durere
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse, alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi sensibilitate la răceli şi gripă.

Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire prematură şi imunitate scăzută.

Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii nocturne şi oboseală cronică.

În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit “cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:

Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect

Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine

Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine

Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism

Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune

Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:

Ficat: relaxare, pace, plante medicinale

Inima: iubire, bucuri, frumuseţe

Plămâni: încredere, timp şi spaţiu

Splina: ocrotire, nutriţie

Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

Articolul a fost extras şi tradus din cartea: “Trataţi-va cu plante chinezeşti ” de Lesley Tierra

 

Cutia cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Continue reading

Ce nu știm despre Noi

Cantitatea de informaţii care vine prin cele cinci simţuri este uluitoare – undeva în jurul a 400 de miliarde de biţi pe secundă. Cercetătorii spun că numai aproximativ 2000 de biţi trec prin conştiinţa noastră.   „ Creierul trebuie să vadă şi să sorteze o cantitate enormă de informaţii care este inimaginabilă pentru noi.  Noi nu percepem realitatea, noi vedem imaginea realităţii pe care creierul nostru a construit-o pe baza imputurilor senzoriale şi a nenumăratelor asocieri extrase din vasta reţea neuronală a creierului. „Depinde de experienţele pe care le-aţi avut şi felul în care procesaţi informaţia, ceea ce creează, cu adevărat, lumea voastră vizuală… Până la urmă, creierul este cel ce percepe realitatea şi ceea ce creează reprezentarea noastră despre lume”, afirmă dr. Newberg.

Emoţii şi Percepţii Continue reading