Celebru om de stiinta american, neurolog la un spital de urgenta pentru copii, dr. Melvin Morse a fost martorul a sute de cazuri de moarte clinica. Surprins de calitatea cu totul deosebita a vietii micutilor sai pacienti salvati, el a elaborat o veritabila terapie a fericirii, pe care a experimentat-o cu mult succes. Un tratament gratuit si miraculos – In calitate de medic la un spital de urgenta pentru copii, doctorul american Melvin Morse s-a confruntat cu sute de cazuri de morti clinice, pe care le-a inregistrat si le-a studiat cu acribia si curiozitatea omului de stiinta. Preocupat exclusiv de latura practica, anatomica, a fenomenului, a lasat deoparte aspectele psihice ale problemei, pe care avea insa sa le descopere, cu mare surpriza, atunci cand subiectii cercetarilor sale s-au maturizat. Deprins sa-si faca prieteni din micii lui pacienti, pe care pentru a-i urmari indeaproape, dupa iesirea lor din spital, ii poftea sistematic la picnicuri cu jocuri si plimbari in natura, pediatrul a observat cu uimire ca evolutia spirituala a copiilor transformati in adolescenti era cu totul deosebita fata de cea a colegilor de aceeasi varsta. Maturizarea lor semana cu un soi de iluminare. Vadeau o natura intuitiva si o capacitate de intelegere cu totul deosebite, dar si stabilitate si echilibru. Crescand, izbutisera sa evite capcanele clasice in care intrau cei de o varsta cu ei – prostitutia, alcoolul sau drogurile, dovedind o intelegere mistica a universului. Experienta lor la marginea vietii le schimbase modul de a gandi si raportul cu moartea, care era o calatorie spre Dumnezeu. Erau morali, determinati, corecti, iradiind o seninatate tulburatoare. “Oare modelul lor se putea invata fara a trece prin experienta mortii iminente?”, s-a intrebat dr. Morse. Raspunsul este afirmativ. Cei care doresc sa-si ilumineze existenta si sa-si modifice viata in sens pozitiv, incercand sa afle cine sunt si incotro se indreapta, pot accede la acest mod de a fi. Marele secret este simplu, pentru ca de fapt nu exista un mare secret. Nu e nevoie de exercitii complicate de meditatie, de prezenta unui guru conducator si nici de o calatorie in lumea de dincolo pentru a fi fericit, taina iluminarii interioare constand in stiinta de a comunica, fiecare din noi, cu el insusi. Sa fim atenti la ideile noastre si la gesturile pe care le facem. Sa ne analizam, cu rabdare, gandurile si emotiile cu care ne confruntam. Intrebati-va cu curaj: “Oare sunt fericit? Ce nemultumire ma roade?”, si astfel va veti “ilumina”. Convins ca principiile de viata ale micilor sai pacienti salvati de la moarte ne pot fi tuturor de folos, dr. Melvil Morse a elaborat o strategie in zece puncte, numita “Secretele transformarii”, pe care inainte de a o publica intr-un studiu, a experimentat-o nemijlocit. Rezultatul? Dr. Melvil Morse sustine ca a descoperit fericirea. Daca este adevarat, va lasam pe dvs. sa apreciati, dupa ce veti fi aplicat metoda medicului american. Iata reteta:
1. Exercitiul fizic. Executati zilnic un exercitiu fizic la indemana, vreme de 30 de minute (plimbati-va, jucati-va cu copiii, pedalati pe o bicicleta ergonomica, faceti gimnastica, inotati etc.). Acordati miscarii cotidiene aceeasi prioritate ca profesiei dvs. Deja dupa cateva saptamani, exercitiul fizic va deveni o necesitate la care nu veti mai renunta, pentru nici un motiv.
2. Analizati-va deprinderile. Fiti atenti la deprinderile dvs. cotidiene. Tineti un jurnal. E o forma de meditatie activa, o forma de reflectie prin care va veti cunoaste mai bine, afland cum ganditi si ce tipuri de emotii aveti. Tipul acesta de meditatie activa (in opozitie cu cea pasiva, ca yoga, de pilda) este indicata mai ales pentru gandurile obsesive, legate de bani, familie, probleme sentimentale etc. In loc sa incercati sa va inabusiti vocea interioara (aceea care vorbeste singura, in cap), activati-o si atribuiti-i un rol principal. In loc sa evitati sa va ganditi, de exemplu, la patronul nesuferit pe care-l aveti la serviciu, ganditi-va la el dinadins, concentrandu-va atentia asupra sursei de nemultumiri, incercand sa gasiti o solutie. Problemele amanate perpetuu pot sa produca “infectii” psihice (ceva “normal” se transforma in “dezastru”).
3. Familia si relatiile cu ceilalti. Luati micul dejun sau cina in familie, de cel putin patru ori pe saptamana. Stingeti televizorul si vorbiti cu toata lumea, pe rand. Dezvoltati-va aptitudinea de a-i asculta pe cei care va inconjoara, vreme de 15 minute pe zi. E greu la inceput, dar iata cateva sfaturi utile: – lasati-i pe ceilalti sa-si sfarseasca fraza inainte de a va gandi ce vreti sa le raspundeti. – puneti intrebari incurajatoare, de tipul: “Ce parere ai despre problema aceasta?”, “Ce sentimente te incearca?”, “Stii ceva in plus despre problema aceasta?” sau, pur si simplu, repetati ultimele cuvinte ale interlocutorului dvs., pe un ton meditativ.
4. Aveti incredere in viziunea dvs. interioara si in intuitie. Majoritatea oamenilor au intuitie si experienta spirituala. Din pacate, ei nu au curajul sa creada in ele si, prin urmare, le ignora.
5. Ajutorul. Incercati sa va oferiti sprijinul celorlalti, cel putin o data pe saptamana. Inscrieti-va intr-o asociatie de sprijin umanitar, dati-le saracilor o bucata de paine sau cativa lei. Unul dintre mijloacele cele mai bune pentru a scapa de sentimentul inutilitatii consta in a lucra voluntar intr-un camin de batrani, de handicapati sau la un orfelinat.
6. Planificarea materiala. Cheltuiti mai putin. Incercati sa reduceti cheltuielile lunare cu cel putin 20%. De-a lungul anilor, acest lucru o sa va ajute sa dobanditi si o liniste spirituala, nu numai materiala. Incercati sa puneti bani deoparte in fiecare luna, chiar daca este vorba despre sume mici. Cand Albert Einstein a fost intrebat de cineva care este cel mai important miracol al vietii, el a raspuns: “Interesul cumulat”. In timp, putinii bani pusi deoparte se transforma in interese importante. Dar ce raport au ei cu armonia spirituala? In societatea din zilele noastre, este mai usor sa dobandesti echilibrul si armonia cand ai ceva pus deoparte si nu te chinuiesc datoriile. 7. Regimul alimentar. Copiii care au trecut prin experienta mortii clinice mananca mai multe legume si fructe decat noi. Intalnirea cu lumina vietii de dincolo le-a dictat obiceiuri alimentare echilibrate si, prin urmare, o viata mai curata si mai sanatoasa. Incercati sa adaugati in fiecare saptamana la mesele dvs. cate o leguma noua, renuntand cat mai mult cu putinta la mancarurile semipreparate si la prajeli. Deseori, o mica schimbare alimentara ne poate permite sa slabim in mod regulat de-a lungul vietii. Nu toate regimurile exprese de slabit duc la acest rezultat.
8. Meditatia si rugaciunea . Dedicati-va cel putin 15 minute pe zi rugaciunii, atat prin texte clasice, consacrate, cat si exprimandu-va liber nelinistile si asteptarile. Daca nu stiti ce sa spuneti, intindeti-va pe pat si repetati in permanenta acelasi lucru (Rugaciunea inimii, de ex., “Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”, n.n.). Rugaciunea cotidiana ne da speranta si echilibru, “aprinde” lobul temporal drept, unde se afla punctul divin.
9. Invatati sa iubiti. De cele mai multe ori, dragostea fata de ceilalti se confunda cu dragostea fata de noi insine. Adevarata iubire inseamna sa te gandesti la altcineva, la aproapele tau, la nevoile si la emotiile sale. Nu e usor sa iubesti. Iubire inseamna daruire si impartasire, atitudini care nu le sunt tuturor la indemana. Iubirea se in-vata, dar lucrul acesta necesita timp si antrenament. Exista moduri foarte simple de a o face. Laudati-i pe cei din jur. Cuvintele bune nu costa bani. Complimentati-i pentru felul in care arata si pentru lucrurile pe care le fac. Daruiti-le mici atentii sau intrebati-i despre copiii lor. Sunt gesturi simple, dar care arata ca va implicati si care va scot din izolarea de care sunteti cuprinsi. Aceasta metoda este recomandata si de catre oamenii de stiinta care studiaza problema stresului si modul de a sparge izolarea de tipul A – cea care ne face ostili si nefericiti.
10. Spiritualitatea. Redescoperiti-va relatia cu toate componentele universului. Fiti atenti la ceea ce se intampla in jurul dvs. si analizati-va pozitia in acest context. Acest lucru se va reflecta la diferite nivele, in relatiile cu cei din jur, cu mediul inconjurator, cu Dumnezeu, ceea ce inseamna lucruri diferite pentru persoane diferite. Pentru unii, a restabili aceasta relatie cu universul inseamna a merge la biserica o data pe saptamana. Pentru altii, inseamna sa mearga in padure sau sa se plimbe printr-un parc. Fiecare om are propria sa notiune despre spiritualitate. Ideea de a ingenunchea in fata patului pentru a te ruga este un lucru scandalos pentru cei care cred ca religia si spiritualitatea nu au nimic in comun. Pentru altii, religia inseamna legatura cu divinitatea. Alegeti ceea ce vi se potriveste. Pana la urma, important este sa va simtiti fericiti.Andrei Cheran Cobai pentru propriile experiente. La o prima vedere, recomandarile dr. Morse ar fi lipsite de greutate daca nu s-ar baza pe o experienta traita nemijlocit. Celebrul neurolog s-a transformat in cobai, incercand sa verifice “metoda” insusita de la fostii lui pacienti. Dar sa-l lasam sa vorbeasca: “In primul rand, mi-am observat cu atentie viata si am tinut un jurnal. Am observat ca, desi nu aveam timp suficient pentru a ma consacra exercitiilor fizice, aveam in schimb o cantitate industriala de timp pentru a-mi face griji in legatura cu tot felul de lucruri marunte. Am mers la o sala de sport si am inceput sa acord mai multa atentie detaliilor. Am observat ca persoanele care se antrenau dimineata erau mai subtiri si se simteau mai bine decat acelea care se antrenau mai tarziu, in timpul zilei. Astfel, am pierdut si eu kilogramele in plus. Am inceput sa adorm mai usor si sa ma culc mai devreme. Asta mi-a reglat tensiunea arteriala si a doua zi ma sculam vesel si odihnit. Apoi mi-am ascultat mai mult copiii si am petrecut mai mult timp impreuna cu ei, oricat as fi fost de obosit. Pe de alta parte, am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu si sa-L ascult. In loc sa rostesc rugaciuni disperate, intretineam adevarate dialoguri cu El, uneori in masina, in timp ce mergeam la spital. Ii vorbeam despre viata mea. Chiar mi-am “revazut viata”, la fel ca cei care traiesc experiente la granita mortii. M-am gandit la oamenii pe care i-am ranit si le-am cerut iertare. In timp ce ma rugam, mi-am dat seama ca temerea mea cea mai mare provenea de la fratele meu vitreg, un alcoolic care murise pentru ca ingerase un amestec de bauturi si de droguri, cand avea chiar varsta mea. Fusesem foarte agresiv cu el, respingandu-l mereu, in timp ce o simpla vorba i-ar fi facut atat de bine. Uneori, in timp ce vorbeam cu Dumnezeu, am realizat ca spaima mea secreta era ca voi muri pentru ca fratele meu vitreg murise si el. Ca aceasta va fi pedeapsa pe care Dumnezeu mi-o va da pentru ca m-am purtat rau cu el. Am mers la mama mea vitrega ca sa vorbesc cu ea pentru prima data despre angoasele mele si sa-i spun cat imi parea de rau pentru felul cum ma purtasem cu baiatul ei, Chris. Am vorbit mult cu ea despre dificultatea de a trai alaturi de un fiu drogat si alcoolic. Foarte repede, m-am simtit mult mai apropiat de aceasta femeie decat fusesem vreodata. Tot atunci am inceput si actiunile de voluntariat. Am devenit voluntar pentru a-i antrena pe copiii handicapati, organizandu-le concursuri in carucioare. Am donat bani bisericii locale. Am pornit mai multe subiecte de conversatie extrascolara cu fiul meu si m-am apropiat mai mult de el. Dupa un an de la toate aceste schimbari, intr-o zi s-a intamplat un lucru bizar, pe care nu il pot interpreta decat ca activarea punctului meu divin. In timpul noptii, la jumatatea drumului dintre somn si realitate, am deschis dintr-o data ochii si am vazut o femeie stand in picioare langa patul meu. Era mama mea si ma privea cu o seninatate extraordinara. Chiar in starea aceea de vis, in care se poate petrece orice, eram foarte surprins sa o vad, fiindca mama murise. “Melvin, am un cadou pentru tine”, mi-a spus, intinzand mana spre mine. In aceeasi clipa, mi-am simtit pieptul radiind o lumina stralucitoare, alba, si mi-am vazut propriul trup aprinzandu-se si apoi disparand. O noua piele, imaculata, o inlocuise pe cea veche. Atunci m-am trezit. Cateva saptamani mai tarziu, am avut revelatia ca visul meu fusese o metafora, prin care eram informat despre transformarea mea. Exersand cu rabdare, lobul meu temporal drept s-a deschis pentru a comunica cu Dumnezeu si am fost rasplatit. Am petrecut fiecare zi traind in prezent, ascultand vocea mea interioara. Am invatat sa-mi iubesc familia, sa nu ma mai gandesc in permanenta la boala, la moarte, la stresul de la serviciu, la problemele mele. La 46 de ani, am invatat, in sfarsit, secretele existentei descoperite de acei copii care au trait experienta vietii de dupa moarte.”