Apa usoara si cancerul


DEUTERIUL

Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. O serie de experimente au demonstrat că apa sărăcită în deuteriu nu are nici un efect toxic. Ea ajută la controlarea diabetului, scăzând nevoia de insulină şi nivelul glicemiei. Re­du­ce colesterolul, ajută la recupera­rea după accidente vasculare ce­re­brale, stimulează memoria şi regenerează epiderma, tratează bolile dermatologice grave, cum este psoriazisul, şi are rezultate spectaculose în tratarea tumori­lor. Îmbunătăţeşte somnul şi di­ges­tia, combate anxietatea, stresul şi depresia, combate acneea, determină resorbţia chisturilor, adenoamelor de prostată şi creşte eficienţa medicamentelor. Cercetătorii de la Institutul de criogenie din Râmnicu-Vâlcea au fost premiaţi cu aur la saloanele de inventică de la Bruxelles şi Budapesta.

Alina avea 13 ani când a ajuns la doctorul Nicola Trăilă. De doi ani, pielea ei era măcinată de cancer. Radiaţiile, curele cu citostatice o transformaseră într-o legumă şi-i atacau şi alte organe. În paralel cu tratamentul medicamentos, fata a început să bea în fiecare zi un soi de apă “cu gust şi care te face imediat să te simţi revi­gorat”, după cum spune directorul Institutului de criogenie şi separări izotopice din Râmnicu-Vâlcea, Ioan Ştefănescu.

Au trecut de atunci cinci ani. Alina nu se abate de la regulă. Chiar şi mâncarea îi este preparată cu apa miraculoasă, iar cancerul său a ajuns să dispară treptat-treptat şi să-i elibereze trupul din strânsoarea morţii. “Imunitatea i-a crescut şi nici de infecţii nu a mai avut parte”, spune bucuroasă mama Alinei. Profesorul Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din cadrul Spitalului Municipal din Timişoara, a cercetat îndelung problema apei sărăcite în deuteriu.

Teoria de la care a plecat a fost simplă. Iar raţionamentul înţelept: dacă s-a constatat că oamenii care locuiesc la înălţime şi care beau apă din gheţari (apă distilată) sunt mult mai sănătoşi, iar cancerul rareori se cuibăreşte în trupul lor înseamnă că, cu cât cantitatea de deuteriu din apă este mai mică, cu atât bolile, mai ales cancerul, stau la depărtare de om.

Aşa a observat ulterior cum pacienţii săi, odată hidrataţi cu apa pură, au început să scape de greaţă, de ameţeli, de slăbiciunea din corp, de febră, de frisoanele, de toate efectele adverse ale citostaticelor, “iar celulele canceroase nu mai erau lăsate să se dezvolte şi nici să se răspândească în organism. Folosim apa aceasta ca pe un mijloc adiţional tratamentului anticanceros. Apa pe care noi o luăm de la nivelul râului conţine deuteriu 155 părţi per mi­lion. Dacă această cantitate scade până la 60, avem parte de nişte efecte terapeutice extraordinare, practic se împiedică apariţia bolilor canceroase. Cel mai bine însă ar fi ca această apă să fie consumată preventiv.

Studiile care s-au realizat pe şoareci au arătat că ei sunt mai vioi, că nu s-au mai îmbolnăvit de-ndată ce au băut această apă. La vârsta la care ei ar fi murit, încă mai puteau să procreeze. Durata lor de viaţă s-a dublat”, explică medicul Trăilă.

“Pe la 10-12 ani, nivelul de deuteriu din organism este ideal. Cu cât înaintăm în vârstă, concentraţia creşte, elasticitatea membranei celulelor scade. Apa aceasta cu doar 25 părţi pe milion este taman bună pentru a preveni procesul de îmbătrânire. Dacă crestezi viţa-de-vie, din tulpină curge o sevă care conţine 60 părţi per milion. Părinţii ne vindecau ulciorul de la ochi spălându-ne cu acea apă.

Apa pe care noi o producem acum conţine de aproape trei ori mai puţin deuteriu faţă de seva viţei-de-vie. Imaginaţi-vă cât de pură şi cât de minunată este pentru organismul uman”, spune Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Lucrează aici de mai bine de 40 de ani. Recunoaşte că nu-i di­mi­nea­ţă în care să nu bea apă purificată, iar trupul său a încetat de ani buni să se vaite de vreo boală.

Ideea de a lua la puricat bulele de apă a venit în urmă cu mai bine de două decenii, când specialiştii institutului au trebuit să producă o apă cu concentraţie mică în deuteriu, pentru scopuri pur industriale. “Iniţial, aici s-a produs «apă grea», apă cu un con­ţi­nut foarte mare de deuteriu. Cum apa grea are efecte distructive, du­când chiar la suprimarea vieţii, s-a emis ideea ca reversul ei, apa săracă în deuteriu, ar avea efecte total opuse.

Despre efectele sale curative cer­ce­tă­to­rii nu au avut habar mult timp, până când un biolog ungur, Gabor Somlyai, a început să le care apa cu tonele şi să o vândă sub un alt nume decât cel românesc. Analizele din laborator s-au intensificat şi atunci a fost şi momentul în care s-au aflat şi efectele benefice asupra organismului.

La poarta institutului au început să bată din ce în ce mai mulţi oameni, medici interesaţi de apa pură. Întregul proces de producere a apei era costisitor, iar puterile slăbite ale Institutului au trebuit întărite de director prin găsirea de oameni care să dorească să inves­teas­că în aparatură. Aşa a apărut Cristian Mladin, un inginer care a investit în această idee. Directorul i-a făcut transfer de brevet, iar acum par­te­nerul său produce apa la institut şi o vinde peste tot în ţară şi în străinătate. “De la 80 de tone, cât producea institutul, acum s-a ajuns la peste 140. O dată cu acest transfer tehnologic, timp de 20 de ani, în buzunarul institutului va intra o sumă de bani de la investitor, fie că are profit, fie că nu. Din banii aceştia noi putem să ne continuăm munca de cercetare şi pe alte ramuri, cum ar fi amprentarea izotopică a băuturilor alcoolice”, se mândreşte directorul Ştefănescu.

Minunea descoperită de români a fost premiată cu cinci medalii de aur şi trei de argint la saloanele de inventică de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta. “Apa uşoară este fabricată în laborator şi noi suntem singurii care o producem legal, cu avizul Ministerului Sănătăţii”, spune directorul institutului. Cu toate aceastea, ungurul Somlyai nu se sfieşte să cumpere în continuare tone de apă de la institut, să o îm­bu­te­lieze sub un alt nume şi să lase să se creadă că este produsă de el. Preţul unei sticle de jumătate de litru poate ajunge şi la 10 euro, în condiţiile în care în România se vinde cu mai puţin de 4 euro. La fel se întâmplă şi cu japonezii, chinezii, care ajung să vândă şi cu 60 de euro litrul.

“La conferinţa anuală de la Călimăneşti, unde s-a discutat şi despre apa să­ră­cită în deuteriu, au venit parteneri din mai toate ţările, inclusiv din Japonia şi China, care cumpăraseră în trecut apa aceasta. Chinezul a început să povestească  faptul că de când foloseşte apa i-a cres­cut virilitatea, iar japonezul ne-a mărturisit că a scăpat de cancerul de stomac, după ce medicii îi mai dăduseră doar câteva luni de trăit.

A ajuns cel mai înfocat fan al acestei ape, ajunge chiar să se spele cu ea. A venit şi un cercetător de la NASA, a cumpărat peste 100 de litri pentru a aprofunda problema. În urma vizitei pe care ne-a făcut-o, cercetătorul a scris o serie de articole în care a specificat descoperirea făcută de noi şi efectele curative ale apei uşoare”, povesteşte reprezentantul institutului şi ne pofteşte în camera de îmbuteliere a apei “vii”, cum o numesc cei care o consumă.

Ne echipăm cu halate, bonete şi încălţări speciale. Păşim în încăperea unde angajaţii, pentru a intra, trebuie să facă duş înainte, să îşi schimbe hainele, să îşi pună mască la gură şi să aibă grijă ca nu cumva să iasă din sală decât după că se termină orele de lucru. “Odată ce ai pătruns în această «cameră curată», cum o numim noi, nu mai ai voie să ieşi în exterior. Dacă faci acest lucru, iar trebuie să te speli, să te dezinfectezi şi să te echipezi. Totul este steril. Există instalaţii de ozonificare şi de tratare cu ultraviolete. Apa vine din instalaţie, dintr-un turn uriaş, într-un vas tampon şi, înainte de a fi îmbuteliată, trece prin două filtre microbilogice, ca şi cum totul ar fi sub o pernă de ozon. După aceea, din fiecare lot luăm trei sticle la întâmplare şi le trimitem la Bucureşti pentru analize. Într-o zi, timp de opt ore, se îmbuteliază circa 4.000 de sticle. Instalaţia nu funcţionează continuu, ci în funcţie de cererea de apă”, explică Andrei Doru, şeful secţiei, drumul apei din laborator pe masa clientului.

În urmă cu aproape 10 ani, directorul institutului a intrat în cabinetul pro­fesorului Ioan Nedelcu de la Spitalul Militar din Bucureşti. “«Pune-o pe piele şi vezi ce se întâmplă», mi-a spus el şi mi-a întins o sticlă cu apă uşoară.
Efectele au fost miraculoase.” De atunci, cazurile grele se psoriazis şi-au găsit rezolvare, iar crema creată special pentru a învinge vitiligo a ajuns să micşoreze de trei ori perioada de vindecare. “Un trandafir, dacă trăieşte în apă obişnuită, rezistă două-trei zile. Ţinut în apă vie, viaţa i se prelungeşte şi la 10 zile. Am creat o cremă antirid pe bază de apă sărăcită în deuteriu şi a extractului de venin de viperă de templu, având în proporţie de 80% efectul toxinei botulinice”, spune profesorul Nedelcu.

Apa sărăcită în deuteriu, la fel ca şi produsele cosmetice realizate pe baza ei, sunt unice în România. Dar puţin cunoscute. În lipsa zecilor de mii de euro necesari promovării lor, cercetătorii, doctorii se chinuiesc din greu, cu credinţa că până la urmă munca lor nu este în zadar, atâta vreme cât mai există persoane care să bată la uşa lor şi să spună: “vă mulţumim!”.


Leave a Reply